cu ochii deschiși

 ce-aș mai putea să-ți spun frumoaso

 când mă uit la tine

 toate cuvintele mele se sălbăticesc

 herghelie fără stăpân

 galopând prin mintea mea pierdută 

 odată cu toate privirile alea

 scăpate se sub control

 peste formele tale curbe mi-aș răsturna eu

 căruța plină cu pofte cât roata carului

 în mijlocul drumului dintre vis și realitate

 dar spune-mi numai un cuvânt

 și mă voi întoarce cu picioarele pe pământ

 sau lasă-mă lasă-mă să visez

 măcar odată ca niciodată până la capăt  

 fără reclame

 nu mi-au plăcut niciodată

 întreruperile …  

damn thirsty

(juice poetry)    

freamătă zeii în olimp  

ca bulele de oxigen  

într-un pahar cu picior (sexy)   

plin cu șampanie  

efervescența clipei    

frumusețea ta femeie  

mă fierbe la foc mic  

în propriul meu suc!...    

acum știu

 ultima oară când te-am văzut

 nu știam că va trebui să treacă

 încă o veșnicie să te pot revedea

 și iată-mă cu sufletul pe buze

 așteptând sărutul clipei în care

 ochii mei se vor umple 

 până peste pleoape tulburați

 de frumusețea ta 

acum știu

 ultima oară când te-am văzut

 nu știam că va trebui să treacă

 încă o veșnicie să te pot revedea

 și iată-mă cu sufletul pe buze

 așteptând sărutul clipei în care

 ochii mei se vor umple 

 până peste pleoape tulburați

 de frumusețea ta 

mai pe scurt despre poeți

 poeții nu țin la băutură se-mbată cu viață chioară

 iar în beția lor nevinovată 

 cred orbește și se încred în orice chip cioplit li se arată

 cu sutien și portjartiere

 uneori în nebunia lor cred (cu tarie) că pot transforma apa în vin 

 când fac din căcat bici și mai și trosnește asta chiar ar fi o minune 

 alteori nu mai cred în nimic

 moartea nu-i găsește niciodată acasă când îi caută

 pe unii îi mai uită dumnezeu pe pământ

 iar când într-un sfârșit își amintește de ei sunt deja nemuritori

după tine potopul

 să-mi dea și mie cineva o bucurie

 să mi-o treacă ostentativ pe la nas

 prin fața ochilor și în treacăt

 abia să-mi atingă buzele

 să-mi incite toate simțurile 

 moarte în mine înainte de vreme

 într-o zi ploioasă de iarnă atipică

 atunci mi s-au înecat toate corăbiile

 la malul disperării absorbite

 pe nerăsuflate într-un vârtej nebun

de gânduri răsucite pe degetul mic 

 a` lui Dumnezeu

lăsați femeile să vină la mine

 sunt destul pentru toate 

 și dacă n-aș fi

 m-aș mai naște o dată 

 de două ori

 de câte ori va trebui 

 din cenușa cuvintelor mele 

 pulbere de stele mă voi scutura

 peste gândurile

 visele

 fanteziile voastre cu dor de împlinire 

 așa mă voi întoarce

 prin fiecare pântec din care m-ați născut

 ca un fior

 ca o durere

 ca un țipăt al vieții

 viu de voi... 

zis și făcut

 noaptea te mai strig

 din cartea mea cu vise

 scrise noaptea târziu 

 când până chiar și îngerii dorm 

 și se visează oameni

 cel puțin o dată într-o veșnicie

 a două oară după prima

 li se împlinește

 și gata 

zidire

 Mai întâi te-am simțit

 Apoi te-am rostit

 Și cuvântul s-a făcut trup

 Semeni cu tine

 Cea din versurile mele

 Scrise într-o noapte ca aceasta

 Te-am visat poezie

 Și-am făcut dragoste

 Cu toate cuvintele alea 

 până când...

 mi te-ai împlinit. 

psalm

n-ai idee tu  

de câte ori pot muri eu atunci  

când mă ucizi și-mi juri  

de fiecare dată  

cu inima în palmă pulsând  

că e ultima oară  

și te cred pe cuvânt  

cu moartea pre moarte călcând  

îmi cânt învierea   

și habar n-ai tu  

de câte ori pot eu să mor 

dacă e sâmbătă- e a morților- după voi

dacă aș putea 
 m-aș împărți tuturor femeilor
 din prea multă dragoste 
 să nu rămână una neiubită
 începând cu preludiul și finalizând
 între coapsele lor să tremur 
 și să mă tem de ziua aceea în care 
 mă vor fixa cu privirea
 și-mi vor scoate ochii cu arătătorul
 urlând către mine
 ți-am cerut și nu ne-ai oferit

 din nefericire 
 a lor sau a mea
 am doar o singură inimă
 și aia...
 vai de BPM-ul ei!...

"temerea poetului"

 nu frumusețea ta mă sperie

 ci cuvintele care mă strâng 

 de fiecare dată când te privesc 

 și-aș vrea să-ți spun

 cât de frumoasă ești

 dar niciodată nu-mi ajung 

 să te rostesc până la capăt

 poezie... 

nesănătos de alb

 dac-aș fi alb

 ah dac-aș fi alb

 tu ai fi negru

 și fericirea ar fi gri

 la naiba cu tot rozul din lume

 când noi doi ne amestecăm

 redecorăm pământul

 redefinim simboluri

 re

 re

 re

e

t

c

e

t

c

 w

 t

 f........................................................

 raiul nu e albastru pe cuvânt că nu e

 mintea îl imaginează proiectându-l ca fiind

 sufletul simte

 are și el gusturi

 iar gustul

 gustul nu se discută

 și știu că nu e frumos să vorbesc cu gura plină

 dar când îmi stai tu pe limbă

 nu pot sa tac

 și zic

 dac-aș fi alb

 ah dac-aș fi alb...

picaj

 în cădere

 m-am lovit de toate stelele alea

 și ca un făcut doar în strălucirea ta

 mi-am julit inima atunci

 spre surprinderea mea am văzut că

 sângeram lumină… 

în poemul ăsta nimeni nu se pierde

 tu nu te poți pierde

 ești regăsire

 în vis

 în dor

 în împlinire

 sânul tău

 sânul tău este pocalul din care

își sorb zeii nemurirea

 iar titanii

 forța și curajul

 de a înfrunta

 dumnezeirea zeilor

 eu te îmbrățișez 

 ca un muritor de rând

 sfidând realitatea

 cu toate cuvintele mele

 strânse nod

 în jurul trupului tău captiv

 într-un vis

 într-un dor

 într-o împlinire...